Suntem școliți, educați, avem experiență profesională și de viață. Ne formăm continuu, studiem. Citim, avem opinii ferme, iar pentru ce nu știm, avem netul la un click distanță. Așadar, răspunsul este NU.

Te provoc la un mic test. 

Poți explica detaliat unui copil de zece ani cum apare pe cer curcubeul, cum zboară un avion sau cum funcționează un fermoar? Sau măcar în linii generale?

Te provoc mai departe: fii sincer cu tine. Te-ai descurcat la fel de bine precum te așteptai? Dacă ai răspuns DA pe linie, atunci fii sigur că suferi de iluzia cunoașterii. Dacă ai răspuns NU, atunci citește mai departe, e pentru tine.

Ni se întâmplă tuturor să fim siguri că am înțeles un lucru, că îl stăpânim bine iar apoi, atunci când trebuie să îl punem în practică sau să îl explicăm cuiva, să constatăm că nu știm atât cât  credeam. Se numește iluzia cunoașterii și este rezultatul unui studiu efectuat de cercetătorii Leonid Rozenblit și Frank Keil de la Universitatea Yale care au constatat că există un decalaj semnificativ între cunoștințele noastre reale și percepția pe care o avem despre acestea. Altfel spus, deseori credem că știm mai multe decât putem susține cu date. 

Această aroganță intelectuală ne poate afecta viața de zi cu zi în multe domenii. În trading sau investiții, ne poate împinge spre decizii greșite, care să genereze pierderi. La locul de muncă, ne poate determina să ne exagerăm cunoștințele într-un interviu, să ne pregătim superficial pentru o prezentare, să minimizăm contribuțiile colegilor noștri sau să îi subevaluăm. În plan personal există riscul să nu realizăm cât de mult depindem de abilitățile altora și să le considerăm extensii ale propriei persoane.

Cauza excesului de încredere, cred cercetătorii, are legătură cu capacitatea noastră de a vizualiza concepte. Ne putem imagina cu ușurință zborul unui avion și suntem tentați să credem că putem explica exact și coerent acest lucru, dar între vizualizare și explicație se interpune iluzia cunoașterii. Credem că putem învăța doar observându-i pe alții, hrănindu-ne astfel cu iluzia dobândirii unor abilități. Oare dacă ne uităm de douăzeci de ori la un videoclip cu un cățărător pe stâncă, chiar vom putea să facem și noi ce face el? Sau putem învăța să dansăm tango uitându-ne la o competiție de dans sportiv? Oricât de ridicol sună, ne amăgim adesea cu acest lucru. 

Aprobarea socială. Trăim prin ea, ne învelim cu ea, e moale, ne ține cald și, mai ales, ne ferește de realitatea greu de digerat iar acest lucru ne alimentează excesul de încredere nefondată și contribuie la crearea iluziei cunoașterii. Având resurse online infinite, confundăm bogăția de informații de pe internet cu propriile noastre cunoștințe, urmarea fiind o inerție personală pentru că, cine mai poate fi motivat să cerceteze, atunci când știe deja totul?

Cum poți evita această capcană?

• Ai curajul să îți admiți limitele sau ignoranța, chiar dacă este inconfortabil
• Ia o pauză scurtă de reflexie, preț de o răsuflare, înainte de a face ceva ce crezi că poți face
• Vizualizează pașii necesari. Poți descoperi lipsuri în cunoștințele tale.
• Întreabă pe cineva care se pricepe. Poate fi o conversație scurtă de clarificare
• Alege surse de informare relevante, în detrimentul titlurilor captivante
• Rămâi ancorat în ceea ce știi și identifică ceea ce nu cunoști

Trăim într-o societate a cunoașterii. Consumăm cunoștințe. Cumpărăm și vindem cunoștințe. Important este să fie fundamentate și nu iluzorii. Doar recunoscându-ne limitele înțelegerii, putem depăși iluzia cunoașterii.

Mihai Tiepac

trainer, trader, investitor