Brokerul este o veriga esențiala in tranzactionare. Rolul lor este de interfață intre trader și piață iar pentru serviciile oferite incaseaza spreaduri si/sau comisioane. De aceea un broker autentic nu este interesat să pierdeți banii ci mai degraba să câștigați pentru a intra cat mai mult în piață si pentru a plati în continuare serviciile oferite.

In continuare gasiti cateva recomandari de care e bine să țineți cont in alegerea unui broker precum si criterii de clasificare ale acestora.

In primul rand vorbim de siguranta banilor nostri, asa ca legitimitatea si seriozitatea unui broker este o caracteristică importantă si poate fi recunoscută după entitățile de reglementare care il certifică. Cele mai cunoscute agenții de reglementare sunt:

Marea Britanie: FCA (Financial Conduct Authority) și PRA (Prudential Regulation Authority)

Germania: BaFIN (Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht)

Elveția: SFBC (Swiss Federal Banking Commission)

SUA: NFA (National Futures Association) și CFTC (Commodity Futures Trading Commission)

Canada: AMF (Autorité des Marchés Financiers)

Australia: ASIC (Australian Securities and Investments Commission)

Un alt aspect de urmarit este fondul de garantare a depozitelor. Acesta reprezinta o garantie in cazul unui faliment. La fel ca in cazul depozitelor bancare garantate de catre stat in limita unui plafon de 100.000 EUR si conturile de tranzactionare sunt garantate dar intre limitele de aprox. 20.000 EUR pana la max. 100.000 EUR.

Prin urmare, afla daca brokerul tau iti asigura contul tranzactionare si care este limita plafonului in cazul unui faliment.

Pentru multi traderi calitatea Client Service-ului este un alt criteriu in alegerea brokerului. Cat de prompți și amabili va raspund la intrebari sau in cazul soluționărilor sesizărilor pe durata colaborării. Pe de alta parte, brokerii prea insistenti indica o companie scam sau cu interese dubioase.

Deloc de neglijata este si ușurința alimentării sau retragerilor din contul dvs.
Un broker profesionist asigura cai simple, rapide si multiple de alimentare a contului de tranzacționare sau de retragere a profiturilor obținute.

Costurile tranzacționării sunt cele mai folosite pentru atragerea clientilor noi, brokerul oferind spreaduri cat mai mici. Sa nu uitam insa ca un broker are ca sursa de venit doar spreadul sau comisioanele ce depind de tipul contului iar daca acestea sunt zero probabil ceva este in neregula cu acel broker.

Viteza de execuție este un alt factor esențial. Sunt situații in care o intarziere de câteva momente pot face diferența între câștig și pierdere, prin urmare trebuie tinut cont de acest aspect. În condiții normale de piață, tranzacția ar trebui sa fie executata instant fara a lua in calcul delay-ul dat de conexiunea la internet.

Cele 2 tipuri de brokeri existente, prin caracteristicile lor de functionare fac diferenta si se pot clasifica astfel:

A: Dealing Desks (DD) – Market Makers

B: Not Dealing Desks(NDD) sau RAW, care la rândul lor se împart în:
B1. Straight Through Processing (STP)
B2. Electronic Communication Network + Straight Through Processing (ECN+ STP)

A: Brokerii DD obțin profit din spread-uri asigurând lichidități clienților. Aceștia asociază Buy-ul unui Client cu Sell-ul altui client, compensând astfel 2 tranzacții de tip diferit. În situatia în care cererea și oferta nu se suprapun în volum, broker-ul apelează la propriul furnizor de lichidități- de ex. o banca. Dacă totuși lichiditatea nu se poate asigura, brokerul este pus în situația de a oferi contrapartida tranzactiei din fondul propriu. In asemenea situații, politica de risc poate fi diferită de la broker la broker, aspect ce trebuie clarificat în prealabil.

B: Brokerii NDD nu procesează tranzacțiile ca DD în sistem propriu.
Ei sunt simple punți de legătură între participanții pieței. Pentru activitatea desfășurată aceștia percep un comision și/sau măresc spread-ul.

B1. Brokerii STP- orientează ordinele clienților direct către furnizorul lor de lichidități, care la rândul lui are acces la rețeaua interbancară. De regulă, acești brokeri colaborează cu mai mulți furnizori de lichidități și orientează tranzacțiile către cel care are cel mic Ask price, respectiv Bid price, pentru a putea adăuga un spread mai mare. Schimbarea cotațiilor furnizorilor explică spread-urile variabile percepute de majoritatea brokerilor STP.

B2. Brokerii ECN – permit clienților lor să interacționeze cu ceilalți participanți din piață: bănci, traderi independenți, fonduri de hedging valutar sau chiar alți brokeri. Prin urmare, parțicipanții tranzacționează în cadrul rețelei astfel formate la cel mai bun Ask/Bid price existent, oferit de unul dintre aceștia. Acesti brokeri permit și monitorizarea Adâncimii de piață – Depth of Market.
Prin natura sa, sistemul nu permite brokerilor de acest tip perceperea unui spread, acestia obținând profit prin perceperea unui comision.

Poti deschide in siguranta un cont de tranzactionare, la un broker de incredere, apasand butonul de mai jos.

Mihai Tiepac

trainer, trader, investitor